Schimbarea la fata a Romaniei by Emil Cioran

Author:Emil Cioran [Cioran, Emil]
Format: epub
Tags: ro
Publisher: Humanitas, 1990
Published: 2010-02-26T22:00:00+00:00

CAP. IV

Război şi revoluţie

Există naţiune care să nu fi făcut războaie? Toate naţiunile au făcut războaie, chiar dacă unele nu le-au vrut şi nu le-au dorit. Naţiunile mari le-au voit şi le-au dorit; acesta este un element în plus care le diferenţiază de cele mici. Chestiunea războiului nu trebuie însă privită sub prisma aderenţei sau inaderenţei mulţimii; un organism naţional se valorifică într-un război oarecum inconştient. Războiul fiind legat de viaţa naţiunilor în mod esenţial, oamenii nu pot interveni decît pentru a-l amîna, în nici un caz a-l evita. Este o teorie mai mult decît stupidă aceea care susţine că responsabili de naşterea războaielor au fost totdeauna conducătorii şi o castă de interesaţi. Oare poate crede cineva că toate războaiele care s-au dezlănţuit în omenire şi-au avut originea numai în capriciul prinţilor, regilor şi împăraţilor? Cine poate crede în războaiele de fantezie individuală sau în cele provocate de aranjamente negustoreşti? Dacă ele, precum se spune, plutesc în aer, atunci au un caracter impersonal şi iresponsabil. Pacifismul — care are de partea sa toate inimile şi nici o realitate — şi-a făcut un titlu de glorie din a stabili responsabilităţi pentru izbucnirea războaielor. Dar pacifismul uită că războiul nu este un fenomen de suprafaţă, ci angajează măruntaiele unei naţiuni. Dacă stătea în posibilitatea oamenilor să-l împiedice şi să-l curme, de mult ar fi fost lichidat. Dar viaţa umanităţii tinde, fără să aibă, o finalitate etică. Cine amestecă sentimente în consideraţiile asupra războiului îşi complică existenţa inutil, deoarece ireparabilul conflictelor umane nu poate fi atenuat nici măcar de intervenţia divină. Dumnezeu priveşte războiul.

Puţine sînt fenomenele care să dea mai puternic impresia de destin ca el. Nu este interesant că, pe cînd moartea ne face trişti, războiul lasă numai un gust amar sau o disperare rece, neafectivă, o înnebunire lucidă? Moartea se face în noi, pe cînd războiul peste noi.

Cine nu poate accepta războiul ca o condiţie fatală a umanităţii nu-i rămîne decît să se omoare. Acela însă, care ştie cum merg treburile în lume, îşi face un loc printre fatalităţi şi aşteaptă să fie strîmtorat — la timp — de ele.

Nu se poate concepe devenirea naţiunilor fără războaie. Prin ele ajung naţiunile la conştiinţa forţei lor şi tot prin ele îşi delimitează conturul în lume. O naţiune se verifică prin război. Cu cît poartă mai multe războaie, cu atît îşi accelerează ritmul de viaţă. Ahtiată după propria ei realizare, ea îşi epuizează, prin frecvenţa războaielor, rezistenţa vitală. Longevitatea unei naţiuni este strîns legată de ritmul ei vital. Războaiele se nasc dintr-o tensiune vitală, pe care, la rîndul lor, o măresc. Dar numai în intensitate, nu şi în durată. Caută naţiunile longevitatea? Cine ar putea-o spune?! Sînt însă unele cu destin genial, care scînteiază definitiv şi efemer, ca poeţii. Ele preferă gloria longevităţii şi sînt necruţătoare cu rezervele lor de viaţă. Numai culturile mediocre se supravieţuiesc, fiindcă n-au trăit niciodată. Dacă Franţa îndură o carenţă şi de multă vreme se desfată inconştient în presimţirile decadenţei, este că a fost prea nemiloasă cu posibilităţile ei.

Download

Copyright Disclaimer:
This site does not store any files on its server. We only index and link to content provided by other sites. Please contact the content providers to delete copyright contents if any and email us, we'll remove relevant links or contents immediately.